Friday, January 22, 2010

Misterul Mona Lisei

Misterul Mona Lisei - ce ascunde portretul Giocondei?

autor: Daniel Nicolescu



Oricate ar fi unghiurile sub care contemplam faimoasa Gioconda a lui Leonardo – poate cel mai faimos tablou al lumii – sensurile acestuia (istorice, de tehnica picturala, mistice, simbolice etc.) nu vor putea fi epuizate. Frematatoare si cetoase ca valurile ce incing chipul straniei doamne florentine, intelesurile operei se refuza unei singure lecturi. Sa incercam, totusi, alaturi de cei mai recenti analisti ai tabloului, sa ridicam cateva dintre valurile misterului.

Vedere din fata si din spate
Pe o terasa inconjurata de un parapet si de doua coloane mici, carora nu li se vede decat baza, Mona Lisa sta asezata intr-un jet de lemn semicircular cu brate de sprijin. Este pictata de la talie in sus, are bratele indoite, bustul intors la dreapta spre privitor, chipul ii este surprins din fata, iar ochii privesc intr-o parte. Mainile ii sunt incrucisate, cea dreapta se sprijina pe incheietura celei stangi, iar mana stanga se odihneste pe bratul jiltului. Femeia poarta pe cap un val negru transparent, parul ii este pieptanat simplu, cu o carare pe mijloc, are o rochie de culoare inchisa, cu falduri dese.
O broderie delicata ii margineste partea superioara a pieptarului, dezvelind inceputul liniei de despicare a sanilor. Conform anumitor tendinte ale modei vremii, este grijuliu epilata - nu are nici gene, nici sprancene. Indaratul misterioasei doamne se poate vedea un peisaj muntos, scaldat in ceturi albastrii, intre care cea mai pronuntata forma este fagasul unei carari serpuitoare.
Peisajul de fundal presupune o perspectiva "à vol d'oiseau", in vreme ce figura umana se lasa perceputa in maniera frontala. Diferenta de viziune este imblanzita, de nu chiar armonizata, de catre logia in care s-a lasat portretizata femeia si care articuleaza vederea panoramata cu cea focalizata.
Tabloul lui Leonardo este pictat in ulei pe un panou din lemn de plop (77x53 cm). Taiat dintr-o bucata masiva si nepastrand urma vreunei unelte de fasonare, lemnul are o calitate exceptionala. Pe revers, conserva semnele unei stravechi hartii de ramare, care au fost racaite.
Cu multa vreme in urma, o fanta subtire, cu o lungime de circa 11 centimetri, a fost stabilizata cu ajutorul a doua piese din lemn in forma de coada de randunica. Disparitia uneia dintre piese a dus la consolidarea fantei prin lipirea unei bucati de panza. In 1951, tabloul a fost dotat cu un sasiu de stejar.


Vedere istorica si dinauntru
Potrivit celei mai raspandite ipoteze, modelul tabloului se numea Lisa Gherardini, nascuta in 1479 la Florenta. Vlastar al unei familii modeste, ea s-a casatorit la varsta de 16 ani cu fiul unui negustor de panzeturi, el insusi negutator, Francesco di Bartolomeo del Giocondo.
Vaduv in doua randuri, Giocondo avea cu 19 ani mai mult decat Lisa, care i-a daruit trei copii: Pierro Francesco, nascut in 1496, o fata cu prenume necunoscut, moarta in 1499, si Andrea, nascut, probabil, in 1502. Cand, in 1503, Francesco del Giocondo s-a mutat intr-o locuinta mai spatioasa pe Via del Stufa si a decis sa realizeze un portret al sotiei sale, s-a orientat catre Leonardo da Vinci. Atunci cand a inceput sa picteze tabloul, Leonardo avea 51 de ani, iar Lisa 24.
Francesco nu si-a primit niciodata lucrarea comandata.
Atunci cand artistul a parasit Florenta pentru Milano, aceasta era inca neterminata.
Este foarte probabil ca Leonardo sa fi carat, pentru retusuri, lemnul pictat la Roma si apoi la Amboise, unde fusese chemat de catre François I, regele Frantei, si unde a si murit, in 1519.
In decembrie 2005, revista The New Scientist a dezvaluit rezultatele unui studiu intemeiat pe analizele unui program de recunoastere a emotiilor pe chipul uman.
Potrivit datelor obtinute, Mona Lisa era in proportie de 83% fericita, 9% dezgustata, 6% tematoare si 2% furioasa.
E interesant de notat ca Giocondo poate deriva din latinescul jucundus, care inseamna senin, fericit.



Dupa studierea amanuntita a straturilor tabloului si descoperirea valurilor atasate de gulerul corsajului Lisei, intunecate si aproape imperceptibile din cauza vernisurilor succesive aplicate de pictor, s-a impus o interpretare care a facut cariera: "Valul cenusiu transparent era purtat in acest fel de catre femeile gravide sau care nascusera de curand", spune Bruno Mottin, conservator la Centrul de Studiere si Restaurare al Muzeelor Frantei (C2RMF).
Potrivit cercetatorului, tabloul ar comemora nasterea celui de-al doilea fiu (Andrea) al Monei Lisa. In aceasta situatie, uluitorul suras ar fi, de fapt, un zambet al maternitatii implinite.

Vederi deformate si rocambolesca
Incepand cu secolul al XVI-lea, Gioconda a inspirat numerosi pictori, care i-au facut cópii si imitatii mai mult sau mai putin fidele.
Corot, Robert Delaunay si Fernand Léger au inchipuit niste variatiuni indraznete.
Suprarealistii au deturnat tabloul, Marcel Duchamp i-a aplicat mustati si a intitulat iconoclast imaginea "L.H.O.O.Q." (ceea ce se poate citi alograf: "Elle a chaud au cul", adica "E cu fundu-n calduri").
In alte versiuni, Gioconda a primit o pipa intre dinti, a fost infatisata calare pe motocicleta, ori a aparut deghizata in inger al mortii, in caine sau in sirena. In parcurile de distractii, este reprodusa pe un panou decupat in dreptul fetei, unde doritorii isi pot introduce propria mutra, fiind ulterior imortalizati de un fotograf.
Un site interactiv va da posibilitatea sa schimbati expresia faimoasei Lisa utilizand cursorul mouse-ului. Giocondoclasti precum Jean Margat sau Hervé Le Tellier au facut din ea un personaj literar, iar Serge Gainsbourg sau Barbara au adus-o in spatiul muzicii.


Dar calitatile intrinseci ale operei leonardesti, care ii impresionasera deja pe amatorii de arta si pe profesionisti, n-ar fi fost suficient de pregnante daca nu li s-ar fi adaugat o istorie exceptionala. Achizitionata de catre François I fie direct de la Leonardo da Vinci, in timpul sederii acestuia in Franta, fie dupa moartea artistului, de la mostenitori, tabloul a ramas in colectiile regale franceze de la inceputul secolului al XVI-lea pana in 1793, an ce coincide cu crearea Muzeului Central al Artelor de la Luvru.
Sub Ludovic al XIV-lea a fost adapostit la Versailles, iar in timpul Primului Imperiu s-a aflat la Tuileries. Dupa Restauratie, a continuat sa ramana la Luvru si sa se afirme ca piesa de rezistenta a colectiilor nationale franceze. Studiata cu lupa de istorici si copiata cu fervoare de pictori consacrati si de ucenici de-ai lor, Gioconda a devenit celebra la nivel mondial dupa furtul din 21 august 1911, cand un pictor italian cam lunatic - Vicenzo Peruggia - a subtilizat-o ca s-o aduca in tara de origine a creatorului si a modelului sau, Italia.
Dupa o lunga ancheta politista, in timpul careia au fost suspectate sumedenie de personalitati (intre altii, Picasso si marele poet Guillaume Apollinaire - care strigase candva ca "Luvrul ar trebui ars din temelii" -, dar si scriiitorul italian Gabriele d'Annunzio, care revendicase furtul), tabloul a fost recuperat in 1913 si atarnat din nou pe simezele muzeului francez, fiind tratat cu onoruri rezervate indeobste sefilor de stat . Asta dupa ce, in toata perioada anchetei, lucrarea zabovise, fara rival in materie de popularitate, pe primele pagini ale ziarelor din intreaga lume si dupa ce, pentru recuperarea sa, se oferisera sume fabuloase pentru acea epoca: Societatea Prietenilor Luvrului promisese 25 de mii de franci, iar revista L'Illustration 50 de mii.
Faima Giocondei a fost consolidata dupa ce a fost tratata ca un star de cinema in timpul celor doua mari vizite pe care le-a efectuat in secolul XX: in 1963 in Statele Unite si in 1974 in Japonia. Pe parcursul scurtelor sale turnee, a fost contemplata de sute de mii de admiratori, care i-au dedicat un veritabil cult, cu ecouri inca vii. Bunaoara, studiul stiintific la care ne vom referi in randurile urmatoare a devenit posibil datorita faptului ca, in 2004, potretul Lisei lui Giocondo a fost deplasat intr-o noua vitrina, construita cu un substantial ajutor financiar japonez.
Nici astazi giocondomania nipona nu pare sa-si fi sleit energiile. Daca veti avea posibilitatea si curiozitatea de a va afla la Luvru in primele ore ale diminetii, atunci cand se deschid portile muzeului, veti trai urmatoarea surpriza: cohorta de vizitatori se va napusti direct, fara alte escale, in camera Marii Doamne, ignorand sute de alte capodopere, lasand-o intr-o tacere fara brate pe Venus din Milo si intr-o zadarnica inaripare pe zeita ce intruchipeaza Victoria din Samothrace. Veti fi, fara sa vreti, tarati de fluxul curiosilor, intre care majoritatea au ochii subtiri, pielea galbuie si se mira sonor, consonantic si cu gesticulatie copilareasca.

Vedere in 3D si cu raze X
O echipa alcatuita din 39 de oameni de stiinta s-a intalnit in faptul noptii, candva la inceput de octombrie 2004, in Muzeul Luvru. Folosind o nesfarsita suita de aparate ultrasofisticate, intruchipari ale unor tehnologii de ultima ora, specialistii au realizat patru memorabile sedinte de analiza a tabloului, care s-au concretizat prin aparitia, in septembrie 2006, a unei carti intitulate In inima Giocondei, Leonardo da Vinci decodificat. Metodele aplicate de cercetatori au fost eminamente neinvazive, adica nu au presupus prelevare de materie. Prilejuite, cum am spus, de iminenta mutare a tabloului intr-o noua vitrina de protectie, studiile au incercat sa dea seama despre starea de conservare a tabloului si despre posibilele metode de "tamaduire".
Alterarea cea mai vizibila a operei - fanta care coboara din marginea de sus a tabloului pana in preajma capului Giocondei - ii pusese deja pe jar pe restauratori. Din fericire, dupa cele dintai analize, s-a dovedit ca nu era vorba despre o fisura de data recenta, ci de una produsa cu multa vreme in urma, la momentul pictarii tabloului, si care nu s-a largit in timp. Cercetarile au folosit intentionat mai multe tehnici - imagini 3D prin scanare laser, decupaj virtual in 100 de milioane de pixeli si trei game de frecventa, examinari cu ultraviolete si emisiografie X, reflectografie infrarosie si stratiradiografie, numerizare multispectrala, analizarea sistemului de crapaturi etc. -, care, spre marea uimire a cercetatorilor, au furnizat concluzii congruente.


Gratie razelor X, au putut fi suprimate virtual cateva straturi de vernis care alterau acuratetea tabloului si care au recompus culorile originale. In acest moment, au fost izbitoare asemanarile intre tehnicile observate in tablou si principiile enuntate de Leonardo in Tratatul despre pictura, unde teoretiza (chiar in momentul cand picta Gioconda) observatiile sale despre culoare, lumina, privire: el abandoneaza perspectiva geometrica, facand saltul la perspectiva atmosferica. Prima perspectiva mai persista, bineinteles, prin cele doua coloane prezente de fiecare parte a tabloului.
Dar pictorul face sa se iveasca un lucru nou pentru vremea sa: o perspectiva aeriana cu lumina ce vine din cer si strabate straturile umede si albastrii ale atmosferei. Aceasta problema fizica - patrunderea luminii solare spre lucrurile aflate in preajma noastra - devenise una dintre preocuparile majore ale pictorului. Era interesat de tresaltarile aerului si ale apei. Practicase anatomia, asa incat ochiul devenise, pentru el, un fel de aparat de fotografiat care nu doar capta intensitatea luminii, ci era in stare si sa o interpreteze. In Gioconda, geniul lui Leonardo este intruchipat tocmai de aceasta lumina sinilie adusa de paraie si torente pana in prim-plan, acolo unde fata si mainile sunt luminate in contre-jour. Ea strabate toate valurile de umiditate si isi capata intreaga valoare la nivelul carnatiei.

Vederea “absentei prezente”
Cu ajutorul imaginilor 3D de mare rezolutie, specialistii au putut masura simultan relieful si culorile tabloului, descoperind extrema finete a straturilor de pictura. Ceea ce pe vremuri fusese o simpla supozitie a devenit, acum, o certitudine: pentru a obtine imponderabilitatea carnatiilor, Leonardo a adoptat tehnica glacis-ului (culoare clara si transparenta aplicata in pictura pe o culoare mai densa si servind la redarea clarobscurului), precum primitivii flamanzi.
A luat o pensula fina, un strop de ulei, a adaugat niste pigmenti rosii plus cativa bruni si, cu tuse marunte, a creat umbre si a incalzit culorile reci. Acesta este modul in care a izbutit sa sugereze transparenta pielii. O transparenta ce corespunde perfect celei a luminii care strabate intreg Universul. Aceasta este tehnica faimosului sfumato - sau efect de transparenta al maestrului.
Altfel spus, un mod unic de picta o "absenta prezenta".
Poate ca acesta este adevaratul secret al surasului Giocondei, dar si taina suprema a Pamantului, a prezentei Soarelui si a luminii sale, misterul revelat al viziunii noastre asupra lucrurilor.
La fel ca un mare om de stiinta, Leonardo reuseste, prin intermediul perceptiei, sa acceada la un inalt nivel de explicare a lumii.
Nu cu ajutorul cifrelor, ci al pensulei.
Dincolo de aceasta ideala impacare a stiintei cu arta (descoperita, iata, cu uneltele cele mai sofisticate), sa aruncam o ultima privire spre Gioconda, de data aceasta cu ochiul liber: cand ne uitam la ea, avem sentimentul ca ne urmareste din ochi. Spectatorul este luat drept martor al unei prezente vii, al unei fiinte in miscare, care insa, spre deosebire de cel ce o vede azi, are atributul eternitatii. Gioconda i-a cautat din priviri pe François I, pe Napoleon, dar si pe japonezul zgomotos de azi. La urma, dar nu ultimul rand, a cautat-o pe insasi Mona Lisa care, fara indoiala, isi va fi vazut intruchiparea picturala si se va fi inchipuit sfidand vesnicia.


Fanta. Reprezinta alterarea cea mai marcanta a tabloului (11,9 cm lungime). A constituit obiectul mai multor restaurari, ale caror urme de culoare au devenit vizibile.
Cocul. O zona mai deschisa aflata pe crestetul capului ii indeamna pe cercetatori sa creada ca Mona Lisa purta o boneta ce acoperea un coc. Firele ondulate de par aflate de-o parte si de cealalta a fetei nu ar fi decat niste mese lasate libere. E vorba, de fapt, despre o coafura tipica in epoca pentru femeile care tocmai nascusera.
Voalurile. Devenite aproape invizibile sub straturile de vernis, ele se dezvaluie in urma analizei cu infrarosii si imbraca tot corpul cu un val transparent care coboara pe umarul stang si cade pe spatarul jetului, urmand linia mainii drepte. Este vorba, poate, despre matasurile cu care facea comert sotul Giocondei.
Mana. Perspectiva cu infrarosii reveleaza si modificarile compozitiei, cu precadere la nivelul mainii stangi. Degetul mare si indexul, initial crispate pe bratul fotoliului, de parca modelul ar fi avut intentia sa se ridice, apar, in varaianta finala, relaxate.





















Secretele Mona Lisei



"Mona Lisa" lui Leonardo da Vinci a avut la origine gene si sprancene, care au fost sterse de-a lungul timpului din cauza restaurarilor, potrivit unui cercetator francez care a scanat celebrul tablou, informeaza BBC.

Cercetatorul Pascal Cotte a mai descoperit ca Da Vinci s-a razgandit la un moment dat asupra pozitiei a doua degete de la mana stanga a Mona Lisei, ca fata acesteia era la origine mai lata si ca zambetul ei era mult mai expresiv.
Cotte si-a expus descoperirile la complexul Metreon din San Francisco, Statele Unite.

Cercetatorul a petrecut peste 3.000 de ore pentru a analiza datele scanarilor pe care le-a realizat la laboratorul Muzeului Luvru in urma cu trei ani. Cotte, de profesie inginer, a efectuat analize cu senzori, cu infrarosu si ultraviolete. A reusit astfel sa realizeze o fotografie digitala de 22 de gigabiti.

Aceeasi fotografie indica faptul ca Mona Lisa tine in mana o patura care nu se mai vede cu ochiul liber.
Cotte a mai spus ca analiza sa a scos la iveala ceea ce el crede ca erau culorile originale ale tabloului, tonuri de bleu si alb. In prezent, tabloul include nuante de verde, galben si brun puternice.
"Cu doar o fotografie poti penetra adanc in constructia tabloului si intelege faptul ca Leonardo a fost un geniu", a spus Cotte.

Cotte a mai realizat fotografii de rezolutie inalta a peste 500 de tablouri, printre care se numara lucrari de Van Gogh, Brueghel, Courbet si alti maestri europeni.












Secretul surasului Giocondei



Frumusetea se afla cu adevarat in ochii privitorului: cercetatorii spanioli au descoperit ca secretul celebrului zambet al femeii pictate de da Vinci rezida in activitatea specifica a unor celule ale retinei.
In urma unui studiu, cercetatorii de la Universitatea din Alicante sunt convinsi ca au reusit sa descifreze secretul celebrului zambet al Mona Lisei lui Leonardo da Vinci: mai precis, ei sustin ca este vorba despre activitatea specifica a unor celule care compun retina umana, si care ar transmite creierului informatii cu privire la marimea unui obiect vizualizat, la culoarea si pozitia acestuia. Acestea variaza din cand in cand, au mai precizat cercetatorii, creandu-le astfel oamenilor o perceptie diferita asupra enigmaticei expresii faciale a Giocondei.

Sursa: Ansa













Cine i-a pozat lui Leonardo?



Expertii germani cred ca au rezolvat misterul vechi de sute de ani al identitatii "Giocondei", femeia care apare in celebrul portret pictat Leonardo da Vinci, aceasta fiind, intr-adevar Lisa Gherardini, sotia negustorului florentin Francesco del Giocondo, potrivit unui studiu preluat de Reuters.

Majoritatea expertilor cred ca modelul care a pozat pentru pictura care dateaza din secolul al 16-lea a fost Lisa Gherardini, sotia bogatului negustor din Florenta Francesco del Giocondo.
Dar multi istorici de arta s-au intrebat daca nu cumva femeia cu zambet misterios din acest tablou este iubita sau mama lui Da Vinci sau poate chiar artistul insusi.
Cercetatorii de la Universitatea din Heidelberg spun ca au descoperit o carte, pe care au fost facute niste adnotari care dateaza din octombrie 1503, ce confirma faptul ca modelul tabloului este Lisa del Giocondo.
"Toate dubiile asupra identitatii Mona Lisei au fost eliminate de descoperirea profesorului Armin Schlechter", un expert in manuscrise, a indicat biblioteca universitatii intr-un comunicat.
Pana la aceasta carte, expertii nu au dispus de prea multe documente din acele timpuri, care sa faca referire la acest tablou. "Din acest motiv au aparut speculatiile si au existat diverse ipoteze in legatura cu identitatea modelului tabloului", a indicat biblioteca in acelasi comunicat.
Adnotarile au fost facute de un oficial al Florentei, Agostino Vespucci, o cunostinta a artistului, pe o colectie de scrisori ale oratorului Cicero.
In acele comentarii, Vespucci il compara pe Leonardo cu artistul Greciei antice Apelles si spune ca Da Vinci lucreaza la trei tablouri in acelasi timp, unul dintre acestea fiind portretul Lisei del Giocondo.
Istoricii de arta, care deja au stabilit ca pictura dateaza din acel an, spun ca descoperirea cercetatorilor de la Universitatea din Heidelberg este uimitoare, fiind vorba de cel mai vechi comentariu care o asociaza pe sotia negustorului cu acest portret.
"Nu exista nici un motiv sa ne indoim de acest lucru", a declarat istoricul de arta Frank Zoellner, de la Universitatea din Leipzig.
Tabloul, care este expus la muzeul Luvru din Paris, este cunoscut sub titlul de "La Gioconda" ("femeie fericita", in italiana), care sugereaza, de asemenea, numele de familie al sotului femeii.

Sursa: Mediafax



Mona Lisa in varianta nud, pictata chiar de da Vinci



Leonardo da Vinci a pictat-o pe celebra Mona Lisa in mai multe variante, inclusiv una nud, anunta Discovery News.
Noua pictura, descoperita dupa secole, o infatiseaza pe misterioasa femeie intr-o varianta inedita, iar asemanarile dintre cele doua portrete, acesta si cel clasic, sunt izbitoare.
Pictura a fost scoasa la lumina dintr-o colectie particulara, acolo unde a stat ascunsa de peste un secol. Expusa azi la Museo Ideale din Toscana, ea reprezinta o premiera pentru oamenii de cultura si dezvaluie aspecte inca necunoscute ale artei renumitului artist renascentist.

„Chiar daca pictura se numeste Mona Vanna, privirea frontala, pozitia mainilor, conceptul de spatiu si fundalul intunecat, toate duc cu gandul la tema iconografica a Mona Lisei”, afirma Alessandri Vezzosi, directorul muzeului din Toscana.





Portretul a apartinut unchiului lui Napoleon, cardinalul Joseph Fesch (1763-1839) si a fost ascuns in peretele de lemn al bibliotecii personale a acestuia. De altfel, pictura a fost uitata in acest perete timp de peste un secol. O nota a vremii arata ca Fesch a achizionat „Portretul Mona Lisei, amanta lui Francis I, de Leonardo da Vinci” de la Rospigliosi, un influent membru al aristocratiei romane, si a ramas in posesia sa pana la moarte. Pictura a fost cumparata, se pare, de Napoleon al III-lea, pentru ca, in final, sa ajunga in muzeul particular al contelui Giuseppe Primoli, un descendent al lui Luciano Bonaparte, unul dintre fratii lui Napoleon.

Expertii cred ca da Vinci a realizat mai multe portrete nud, dar acestea nu au fost niciodata expuse fiind considerate ofensatoare. Este evident insa ca astfel de opere au inspirat si alti artisti, asa cum ar fi Rafaello, care in 1518 a realizat portretul nud al iubitei sale.

Sursa: DiscoveryNews













































Originile lui Leonardo da Vinci sunt inca invaluite in mister



Desi astazi este considerat drept Marele Geniu al Renasterii, Leonardo da Vinci nu si-a dezvaluit inca toate secretele, originile sale ramanand necunoscute, in ciuda a peste 30 de ani de cercetari, anunta biografii Agnese Sabato si Alessandro Vezzosi.

Cei doi cercetatori au incercat in ultimele decenii reconstituirea arborelui genealogic al celui mai mare ganditor si inventator al Evului Mediu, in ciuda extrem de putinelor informatii existente in prezent.

De fapt, singura mentiune despre nasterea lui da Vinci apare intr-un document notarial din 1457: “Lionardo, in varsta de 5 ani, fiul nelegitim al lui San Piero si Caterina, care in prezent este casatorita cu Acchattabriga di Piero del Vaccha da Vinci.”

Daca biografii au reusit sa identifice persoana tatalui prezumtiv, San Piero, in cea a a unui notar florentin, absolut nicio informatie despre Caterina nu a putut fi descoperita.
Arhivele din localitatea italiana Vinci nu pastreaza nicio mentiune despre mama lui Leonardo, desi legenda spune ca aceasta ar fi fost fata unor tarani din localitate.

„Cel mai probabil, Caterina ar fi fost o sclava de origine balcanica sau araba, cu atat mai mult cu cat multi dintre cetatenii din Florenta obisnuiau sa detina asemenea sclavi.
Inregistrarile oficiale mentioneaza peste 550 de servitori in cadrul familiilor instarite, iar cautarea este cu atat mai grea cu cat majoritatea sclavelor purtau numele Maria, Marta sau Caterina”, anunta Vezzosi.

Desi originile sale raman contestate, cercetatorii italieni sunt de parere ca Leonardo da Vinci ar avea radacini arabe, asa cum au demonstrat analizele efectuate asupra amprentelor sale.

Sursa:Mediafax

Elitele mondiale ale francmasoneriei îsi pregătesc orase si buncăre subterane

Elitele mondiale ale francmasoneriei îsi pregătesc orase si buncăre subterane
ultrasecrete pentru a scăpa de evenimentele catastrofale din 2012 (I)
O scrisoare senzaŃională ce a fost difuzată de un binecunoscut politician norvegian
Materialele pe care le prezentăm sunt preluate de pe site-ul www.projectcamelot.org, site dedicat dezvăluirilor
despre planurile malefice ale asa-zisilor IluminaŃi si conspiraŃiile mondialiste... Acest site a fost creat cu intenŃia
declarată de a pune la dispoziŃia acelora care au curajul să spună adevărul mijloacele multimedia si spaŃiul
necesar pentru a face publice anumite informaŃii-cheie pentru viitorul umanităŃii, ascunse cu îndârjire de oamenii
Noii Ordini Mondiale.
„La scurt timp după ce am publicat un articol conŃinând un ultim omagiu adus celei care a fost Benazir Bhutto
(fost prim-ministru al Pakistanului, ucisă în decembrie 2007 în cadrul unui atentat sinucigas cu bombă – n.r.), am
primit mesajul care urmează. Desi nu putem garanta adevărul celor afirmate în acest mesaj, considerăm că nu îl
putem trece sub tăcere.
Persoana care ne-a trimis acest mesaj ne-a comunicat numele ei real si, pentru a-si proba identitatea, ne-a
trimis fotografii în care ea apare alături de diferite personalităŃi politice, printre care prim-ministrul Norvegiei
si Benazir Bhutto. Desi nu le putem publica, garantăm că aceste fotografii sunt autentice si ele ne-au convins de
adevărata identitate a autorului mesajului. Dacă mesajul pe care corespondentul nostru ni l-a trimis este
adevărat, el este de o importanŃă majoră pentru întreaga umanitate. Îl reproducem în continuare:
«Sunt un politician norvegian. As dori să comunic tuturor celor care au urechi de auzit că urmează o perioadă
dificilă pentru omenire, începând cu anul 2008 si până în anul 2012. Din cauza cataclismelor despre care în
anumite cercuri se stie că urmează să se petreacă în această perioadă, în Norvegia s-au construit si încă se mai
construiesc, la ordinul guvernului, numeroase baze subterane si buncăre. Când sunt întrebaŃi de ce se
construiesc toate aceste adăposturi subterane, reprezentanŃii guvernului răspund că ele sunt destinate protecŃiei
populaŃiei din Norvegia. Am întrebat când vor fi terminate aceste construcŃii si mi s-a răspuns că ele vor fi
finalizate înainte de 2011.
Din datele pe care le am la dispoziŃie, pot afirma că în multe alte Ńări, printre care si Israelul, Suedia si ElveŃia
au fost realizate adăposturi similare.
Ca o dovadă în sprijinul afirmaŃiilor pe care le fac, vă trimit unele fotografii în care eu apar alături de diferiŃi
politicieni cunoscuŃi, ministri si prim-ministri din diferite Ńări. Îi cunosc personal pe toŃi acestia si stiu că si ei, la
rândul lor, cunosc lucrurile pe care eu vi le dezvălui aici, doar că ei nu vor să le facă publice sub pretextul de a
nu produce panică în rândul populaŃiei [în realitate, pentru a nu îsi periclita privilegiile, n.tr.].
Pentru a se proteja de cataclismele prezise pentru perioada următoare (de exemplu, apropierea de Pământ a
„Planetei X“, planeta Nibiru), membrii guvernului norvegian au început, cu ajutor din partea SUA si EU, să
depoziteze mari rezerve de hrană si seminŃe la Svabald si în zona arctică de nord, precum si în alte locaŃii din
întreaga Ńară. Planul politicienilor este să îi salveze de aceste cataclisme doar pe membrii asa-zisei elite din care
fac parte, alături de cei consideraŃi utili pentru a realiza o viitoare reconstrucŃie după aceste cataclisme: medici,
oameni de stiinŃă etc.
În ceea ce mă priveste, stiu că voi fi trimis, înainte de anul 2012, în zona Mosjoen, unde avem o bază subterană
militară de mari dimensiuni. Această bază este împărŃită în sectoare de diferite culori, rosu, albastru si verde,
organizate deja de armata norvegiană. Taberele unde vom fi cazaŃi au fost construite cu mult timp în urmă.
Oamenii care vor fi lăsaŃi la suprafaŃă vor muri cu siguranŃă în cataclismele respective; ei vor fi lăsaŃi să moară
si nu vor primi niciun fel de ajutor. Conform planurilor „elitei“, două milioane de norvegieni vor fi salvaŃi, iar
ceilalŃi vor muri. Aceasta înseamnă că 2.600.000 de oameni vor fi lăsaŃi pur si simplu să moară neajutoraŃi în
întuneric, nestiind ce să facă si încotro să se ducă.
În adăposturile subterane, toate sectoarele si buncărele sunt conectate prin tuneluri; trenuri rapide fac legătura
între diferitele adăposturi. Ele sunt izolate de niste porŃi gigantice, pentru a nu fi compromise diferitele zone în
cazul în care survin eventuale accidente catastrofale.
Sunt foarte revoltat. Sunt mulŃi alŃi politicieni care îmi împărtăsesc opinia, pentru că noi stim cu toŃii că atât de
mulŃi oameni vor afla despre pericolele care îi pândesc numai atunci când va fi prea târziu si nu vor mai putea
face nimic. Guvernul a minŃit populaŃia încă din 1983 si continuă să o facă si acum. ToŃi politicienii importanŃi
din Norvegia au aflat despre aceste lucruri, dar extrem de puŃini ar recunoaste aceasta public dacă ar fi
întrebaŃi, deoarece le este teamă că în cazul în care o fac, vor pierde trenul NOAH 12 [cu trimitere la biblicul
Noe si la al doisprezecelea ceas, n.tr.] care îi va duce către adăposturile unde vor fi în siguranŃă.
Cei care vor face dezvăluiri despre aceste lucruri cu siguranŃă vor avea probleme – fie vor fi asasinaŃi, fie nu vor
mai fi inclusi în aceste planuri de salvare. Dar mie nu îmi mai pasă de mine însumi. Omenirea trebuie să
supravieŃuiască, alături de celelalte specii care trăiesc pe Pământ. Oamenii trebuie să fie avertizaŃi despre
aceste lucruri.
Cei care se află la putere în toate statele de pe planetă au aceste informaŃii despre cataclismele care urmează să
se petreacă; nu există niciun dubiu în această direcŃie. Pe toŃi cei care intuiesc că pericolul este real si doresc să
se salveze, îi sfătuiesc să caute locuri mai înalte în care să se refugieze, în special pesteri situate la mare
altitudine, unde au la dispoziŃie suficient spaŃiu pentru a depozita o mare cantitate de hrană, conserve si apă de
băut, pentru cel puŃin cinci ani. Dacă aveŃi posibilităŃi financiare, vă sugerez să vă procuraŃi pastile contra
radiaŃiilor si costume protectoare antiradiaŃii.
Pentru ultima dată mă rog: „DUMNEZEU să ne ajute pe toŃi“..., dar DUMNEZEU nu ne va ajuta dacă noi
însine nu facem nimic. Numai dacă acŃionăm, fiecare dintre noi, putem să ne transformăm destinul. TreziŃi-vă, vă
rog!
As fi putut să vă scriu sub alt nume, dar nu îmi mai este frică de nimic. Când cunosti anumite lucruri, devii
netemător; niciun rău nu te mai poate atinge, când stii că sfârsitul este atât de aproape.
Vă asigur că aceste lucruri se vor petrece 100%. Mai avem la dispoziŃie doar patru ani pentru a ne pregăti
pentru „sfârsitul lumii“. OrganizaŃi-vă în grupuri de supravieŃuire, găsiŃi un loc în care să vă puteŃi depozita
hrana si unde puteŃi fi în siguranŃă pentru o vreme.
Dacă aveŃi întrebări, vă rog să mi le adresaŃi; voi urmări să vă spun tot ceea ce stiu despre implicarea Norvegiei
în aceste planuri. Si vă sugerez să priviŃi cu atenŃie în jur: veŃi observa cu siguranŃă că se construiesc baze
subterane si buncăre peste tot. DeschideŃi ochii, treziŃi-vă! Dacă veŃi pune întrebări despre aceste adăposturi
subterane, răspunsul oficial va fi probabil: „Este doar un depozit pentru hrană“ sau ceva similar. Acestea sunt,
însă, niste minciuni cu care politicienii vor să vă orbească.
Pentru mine este, de asemenea, evident că există numeroase semne ale prezenŃei extraterestrilor. Observ, destul
de des, că unii politicieni importanŃi din Norvegia nu sunt ceea ce spun ei că ar fi. E ca si cum acestia ar fi
controlaŃi mental la nivelul fiecărui gând, si tot ceea ce spun este de fapt ceea ce li s-a spus să zică. Pentru mine
este limpede ce sunt si ce nu sunt acestia. Iar aceasta se poate vedea în ochii lor si în modul în care le
funcŃionează mintea.
łineŃi minte că aceia care se vor găsi în orasele mari sau în apropierea acestora în 2012 vor fi primii afectaŃi si
vor muri primii. După aceea, armata va face curăŃenie printre supravieŃuitori, având ordin să îi împuste pe toŃi
aceia care opun rezistenŃă si refuză să fie închisi în lagăre, în care planul este ca fiecare să fie marcat cu un
număr si etichetat.
De asemenea, am observat că aŃi scris pe site-ul dumneavoastră despre Benazir Bhutto. Moartea ei a fost una
tragică. Am cunoscut-o pe Benazir, după cum vă puteŃi convinge singuri privind imaginile pe care vi le-am
trimis. Din fotografii veŃi observa că m-am întâlnit cu mulŃi politicieni notabili si lideri mondiali.
Publicul nu va fi informat deloc despre aceste cataclisme viitoare, deoarece guvernul nu doreste, chipurile, să
creeze panică în rândul populaŃiei. În ultimul moment, totul se va petrece în tăcere deplină: guvernul va dispărea
pur si simplu. De aceea, vă spun: nu asteptaŃi acest final sumbru. LuaŃi măsuri pentru a fi în siguranŃă împreună
cu familiile voastre. UniŃi-vă forŃele cu alŃii. FaceŃi eforturi împreună pentru a rezolva numeroasele probleme cu
care vă veŃi confrunta.
Cu tot respectul...»
[Echipa Project Camelot: vom respecta anonimatul autorului, dar precizăm că el ne-a spus numele său real si
ne-a oferit suficiente dovezi în acest sens]
Pentru a clarifica diferite aspecte de interes ridicate de această scrisoare, i-am adresat niste întrebări
suplimentare autorului ei. Redăm în continuare răspunsurile acestuia, asa cum ne-au parvenit. Am omis doar
unele detalii concrete pentru a proteja identitatea autorului.
«Am vizitat mai multe baze subterane. Ne-am deplasat în subteran cu trenuri speciale. Eu am fost împreună cu
un grup restrâns; doar anumite persoane, un număr foarte redus, au fost selectate pentru a le vizita. Cu
siguranŃă, cei din «elită» cunosc aceste lucruri. Eu deŃin dovezi în sprijinul afirmaŃiilor pe care le fac. Am
încredere 100% în sursele mele, dar lor le este frică să spună ceea ce stiu. Oamenii se tem pentru viaŃa lor. Eu
am considerat că este necesar să spun publicului ce se petrece. Nu îmi este frică de moarte sau de lucruri de
genul acesta.
ToŃi politicienii din Norvegia care fac parte din asa-zisa «elită» cunosc existenŃa adăposturilor subterane si
planurile de a salva numai o parte din populaŃia Norvegiei, lăsându-i pe ceilalŃi oameni să moară. Dar ei stiu,
de asemenea, că dacă vor spune ceva despre aceasta vor fi eliberaŃi din funcŃie si li se va refuza accesul la
diferitele baze subterane, atunci când va sosi momentul.
Mijloacele de transport folosite în subteran sunt trenurile NOAH 12. Ele fac legătura între diferitele baze
subterane, existând o întreagă reŃea de tuneluri speciale pentru aceste trenuri. În prezent, ele sunt în principal
utilizate de armată, care deŃine în totalitate controlul asupra lor. La punctele de verificare de la intrarea în
fiecare bază se folosesc un fel de câmpuri specifice de energie prin care fiecare vizitator trebuie să treacă; de
asemenea, există o serie de simboluri, de exemplu, triunghiuri portocalii.
În acest moment nu mă gândesc decât la viitorul copiilor mei si la viitorul tuturor celorlalŃi copii care vor creste
în această «nouă lume» care se prefigurează. Trebuie să facem ceva, trebuie ca ei să crească stiind că părinŃii
lor au făcut ceva pentru ei – asa cum fac eu acum, oferindu-vă aceste informaŃii.
Ca argument suplimentar, pot să vă spun de pe acum [asa cum rezultă de mai sus, această scrisoare a fost scrisă
si trimisă de politicianul norvegian celor de la Project Camelot în 2008, după publicarea de către acestia a unui
articol despre asasinarea lui Benazir Bhutto] că, în Norvegia, la alegerile din 2009, guvernul FRP va prelua
puterea si Siv Jensen va fi ales Prim-ministru. Acest lucru este deja cunoscut – este important să înŃelegeŃi acest
lucru. Alegerile sunt toate trucate si aceleasi persoane din elita puterii sunt alese de fiecare dată, doar că pe
rând. AnalizaŃi istoria politică recentă a Norvegiei si veŃi vedea că mereu aceiasi politicieni au condus Ńara.
Vă rog să faceŃi publice aceste informaŃii pe internet. Atunci când va veni momentul, poate că oamenii vor
supravieŃui datorită informaŃiilor pe care le-au aflat de pe diferite site-uri de pe internet. Vă rog să înŃelegeŃi că
eu nu câstig nimic dacă vă spun toate aceste lucruri. Probabil nu voi avea decât probleme datorită acestor
postări. Nu vreau să induc în eroare pe nimeni. Fac aceasta doar ca să dau în vileag ceea ce se petrece în Ńara
mea si poate că unii oameni vor reusi să supravieŃuiască vremurilor care vor urma.
Cu tot respectul...»
[După postarea de mai sus, am pus si mai multe întrebări sursei noastre, care a răspuns cu informaŃiile
interesante care urmează. Aceste informaŃii au fost editate de noi. Paragrafele marcate cu asterisc (*)
constituie informaŃii suplimentare, primite ulterior, după ce am pus o serie de întrebări suplimentare pentru a
clarifica unele detalii.]
«Am lucrat în armată, în serviciul ... [pentru protecŃia identităŃii autorului, nu vom preciza departamentul în care
a lucrat]. La un moment dat, am primit ordin să mutăm ceva dintr-o bază în alta. Ni s-a spus: „NU PUNEłI
ÎNTREBĂRI DE NICIUN FEL. DOAR FACEłI-VĂ TREABA.“ Mai târziu, când am aterizat lângă baza
respectivă, am fost îmbarcaŃi în camioane în faŃa unor usi imense, păzite de personal militar. Cel puŃin asa
părea, că erau militari, dar nu aveau uniformele cunoscute de noi, ci costume portocalii sau negre, cele
portocalii având un triunghi auriu, iar cele negre un triunghi verde.
* Din câte îmi amintesc, triunghiurile erau poziŃionate cu vârful în jos, ca un fel de piramidă răsturnată, si aveau
un simbol ciudat în interiorul lor. Mie mi s-a părut a fi asemănător cu litera „E“, dar liniile orizontale nu erau
legate de cea verticală ca la „E“. Avea forma unui „E“, iar liniuŃa din mijloc era de fapt o săgeată orientată
înspre interior... acest simbol nu este o literă în nicio limbă pe care o cunosc si în niciun caz în norvegiană.
* Semnele nu erau, din câte îmi aduc aminte, poziŃionate în dreptul umărului, deoarece le-am văzut clar... ele
erau în partea stângă a uniformei negre, puŃin deasupra pieptului si pe sepcile pe care le purtau. Însemnele nu
erau foarte mari, aveau dimensiuni obisnuite, dar erau suficient de clare pentru a le vedea.
Am trecut de acele usi imense. Mă întrebam: „ce mai e si asta?“ si am fost cam speriat la început. Era ca într-un
film stiinŃifico-fantastic. Mă aflam pentru prima dată într-o astfel de bază.
Apoi am traversat un tunel lung de 500 m, acolo fiind mult mai mulŃi militari înarmaŃi, pentru a ne păzi si a ne
însoŃi. Am fost împărŃiŃi în grupuri. Eu si grupul meu am fost dusi de cei îmbrăcaŃi în uniforme negre într-o altă
locaŃie, ceilalŃi colegi ai nostri s-au deplasat în altă parte. Când am ajuns la capătul tunelului, am fost rugaŃi să
ne punem niste măsti pentru „protecŃia noastră“.
Mă gândeam... „pentru propria noastră protecŃie“... Nu suntem, oare, deja protejaŃi, fiind în interiorul unui
asemenea subteran urias si fiind păziŃi de atâtea gărzi înarmate?
Apoi am fost invitaŃi să urcăm într-un tren. O să urmăresc să vă spun tot ce stiu despre aceste trenuri.
FuncŃionează prin intermediul unor cristale albastre cu energie, cred, sau cel puŃin asa părea. Apoi am urcat si
l-am întrebat pe unul dintre gardieni: „Ce este acesta?“ El a răspuns: „Nu trebuie să stiŃi acest lucru,
domnule.“
* În partea din faŃă erau scaunele operatorilor, era un gemuleŃ chiar în spatele lor si, chiar înainte de a porni se
puteau observa acele cristale mari, de culoare albastru-violet, care iradiau o lumină de aceeasi culoare, dar
care nu te orbea si chiar era plăcut să o privesti. Nu am văzut nicăieri astfel de cristale care emit energie
luminoasă, de aceea m-am gândit că ele trebuie să fie sursa de putere folosită pentru alimentarea trenului.
* Mai târziu, am văzut că în bază erau oameni care lucrau la acele cristale albastre. Acestea erau mai mari
decât cele pe care le-am văzut în „tren“ – aveau aproximativ un metru în lungime si erau aliniate unul după
celălalt. Erau străbătute de lumină. Erau de o culoare albastru-violet, iar când trecea lumina prin ele deveneau
mult mai albastre si erau mult mai intens colorate – oamenii purtau măsti albe cu ochelari de protecŃie si se
îndepărtau de lângă cristale când erau străbătute de lumină. Ne-am apropiat la aproximativ 20 m de ele, dar ni
s-a spus să ne îndepărtăm de zona respectivă.
* De asemenea, cred că acele câmpuri de energie prin care am trecut înainte de a intra în bază, în zona de
verificare, erau generate de acest fel de cristale, deoarece era acelasi gen de lumină – sau asa mi s-a părut mie.
Dacă îmi amintesc mai multe detalii, o să vi le transmit.
* Transportul se făcea printr-un gen de tunel aspirator, iar trenurile mergeau asa de repede, încât vedeam doar
o lumină trecând pe lângă noi. Cred că ele funcŃionează pe principiul vidului sau al levitaŃiei magnetice,
neexistând frecare, ceea ce permite atingerea unor viteze foarte mari.
* Trenurile erau asemănătoare, pe dinăuntru, vagoanelor de metrou. Tunelul era însă ceva mai larg decât acela
de la metrou. Trenul era lung de aproximativ 12 m în lungime, avea o formă ascuŃită în faŃă si în spate, avea
scaune pentru 10 persoane si cabina operatorului. Trenurile se puteau conduce în ambele sensuri, fără a fi
necesară întoarcerea lor. Am fost legaŃi cu centuri de siguranŃă pe parcursul călătoriei si a fost destul de bine...
dar viteza a fost prea mare si mi s-a făcut rău după aceea.
* Exista si un spaŃiu pentru marfă, dar nu foarte mare. Erau o mulŃime de astfel de trenuri, asa cum părea, si
circulau cu o viteză atât de mare, încât nu vedeam decât o străfulgerare luminoasă. Nu puteam să văd celelalte
trenuri, deoarece totul se miscă asa de repede încât uiŃi să privesti în jur; mai degrabă te concentrezi asupra
propriului stomac când te afli în interiorul unui astfel de tren.
Mai târziu, după ce am intrat în politică, am aflat si alte detalii despre ce se afla în restul bazei si care era
destinaŃia ei, ceea ce v-am povestit deja. Din prima călătorie, cea mai puternică impresie a fost legată de aceste
trenuri: ele se miscă foarte repede, nu am văzut niciodată nimic asemănător. Atunci când am ajuns în staŃie, ne
era rău si mie si celorlalŃi colegi ai mei. Unul dintre gardieni a spus că asa se petrece cu toŃi prima dată.
Când am ajuns afară, ni s-au dat ochelari de protecŃie si ni s-a cerut să trecem prin sistemul de verificare. Apoi
totul a devenit foarte ciudat.
Acolo erau gardieni înarmaŃi peste tot... vă amintiŃi că v-am povestit despre acel câmp de energie prin care
trebuie să treci. Mă gândeam că nu aveam ce căuta acolo si eram puŃin speriat.
Apoi am trecut prin acel câmp de energie si am ajuns într-o altă cameră. Am observat un ecran pe un perete, pe
care scria HUMAN - NOT HUMAN - PURE - NOT PURE. [FiinŃe umane – FiinŃe non-umane – Pur – Impur]
După ce am văzut aceasta, m-am gândit: Există si „alŃii“ în afară de oameni??
* La punctul de control unde era acel câmp energetic prin care trebuia să treci se afla acel ecran despre care am
menŃionat înainte. Pe ecran scria ceva într-o limbă ciudată. Nu am înŃeles ce scria. Nu mai văzusem asa ceva
înainte. Dedesubt mai era scris ceva, cu litere ciudate, ca acel «E» despre care v-am povestit – dar singurul
lucru pe care am putut să-l citesc a fost HUMAN - NOT HUMAN - PURE - NOT PURE.
[ObservaŃia celor de la Project Camelot: asteptăm clarificări asupra acestui lucru]
Gardienii ne-au oprit si ne-au spus să ne schimbăm hainele în altă cameră si apoi să mergem cu ei. După ce am
făcut ce ni s-a cerut, gardienii ne-au spus că vom merge mai departe, în jos. Din nou, m-am întrebat: cât de mare
este acest loc? Tocmai am parcurs kilometri întregi de-a lungul unui sistem feroviar... si încă mai este?
Apoi am fost dusi la un sistem de lifturi, cu scaune, care urmau să ne ducă jos... sau, cel puŃin, asa am crezut
iniŃial. Dar am mers pe orizontală aproximativ 3 minute. Deoarece îmi lăsasem toate lucrurile la punctul de
control, nu mai aveam ceasul cu mine si de aceea pot doar aproxima timpul petrecut acolo.
* În lift, îmi amintesc că am văzut un alt simbol – o „literă“ care semăna cu simbolul folosit uzual pentru căstile
audio, dar orientat altfel, cu vârful în jos.
Tot ceea ce pot să vă spun este că, atunci când misiunea noastră s-a încheiat, mă gândeam că lumea nu este ceea
ce pare a fi si că multe lucruri sunt ascunse publicului. Acest lucru mă revoltă si deopotrivă mă sperie.
Mai târziu, când am intrat în politică, am început să cercetez mai în detaliu, deoarece aveam nevoie de mai
multe răspunsuri. Am aflat că aceste baze sunt „arcele“ de salvare ale guvernului, care vor fi folosite de cei din
elită, din armată si de o parte privilegiată din populaŃie, pentru a supravieŃui în interiorul lor în cazul unor
cataclisme.
Va exista o ameninŃare din exterior, ceva se va petrece în anul 2012 si pentru ca oamenii din elită să
supravieŃuiască, se vor folosi aceste adăposturi.
Stiu că există 18 baze în Norvegia. Nu pot să apreciez ce se va petrece exact si care vor fi pericolele, deoarece
nu sunt om de stiinŃă.
Dar ceea ce stiu precis este că, înainte de 2012, membrii „elitei“ mondiale se vor retrage în acele baze pe care
le-au construit de-a lungul ultimilor 40-50 de ani.
Din tot ce am aflat până acum, cred că acest cataclism este legat de „Planeta X“ (planeta Nibiru). Guvernul
cunoaste acest lucru si îl Ńine secret faŃă de public. Oamenii de stiinŃă au urmărit evoluŃia acestei planete
misterioase de multă vreme, iar recent au fost transmise primele avertismente de pericol din partea SUA.
Dacă această planetă misterioasă cunoscută sub numele de „Planeta X“ sau Nibiru se apropie prea mult de
planeta noastră, vor exista o mulŃime de probleme pe suprafaŃa Pământului. Aceasta este tot ceea ce stiu. De
aceea membrii „elitei“ se vor refugia în subteran.
Am fost anunŃaŃi că va trebui să plecăm înainte de 2012 si că există ceva în spaŃiu care va provoca distrugeri
masive. Dacă se va petrece un astfel de eveniment, s-au asigurat că pot rămâne timp de cinci ani sau chiar mai
mult în subteran, suficient până când condiŃiile vor reveni la normal la suprafaŃa planetei. Atunci când vor sti că
la suprafaŃă nu mai este niciun pericol, vor începe să reconstruiască.
* Nu stiu dacă există vreo ameninŃare din cauza Soarelui. Nu sunt atâta de familiarizat cu partea stiinŃifică a
lucrurilor. Eu doar vă spun ce am văzut, nimic mai mult.
Să stiŃi că am spus deja prea multe lucruri, dar măcar oamenii sunt acum avertizaŃi în legătură cu acestea...
Nu doresc să provoc panică. Vreau doar să spun publicului ceea ce se va petrece si am făcut tot ce am putut în
ceea ce mă priveste.
Sunt o mulŃime de lucruri în această lume care sunt ascunse oamenilor de rând. Pot să vă mai spun doar atât:
fiŃi pregătiŃi si aveŃi încredere în voi însivă si în DUMNEZEU. NU este de niciun ajutor să ai încredere în
Guvern. AveŃi încredere doar în voi însivă si în DUMNEZEU.
Cu tot respectul...
[Nume furnizat]»
[Comentariul echipei de la Project Camelot:]
Nu există date stiinŃifice «exacte» în avertizarea pe care o face sursa noastră. InformaŃiile nu explică exact cum
sau de ce «Planeta X» reprezintă o astfel de ameninŃare (desi am putea să intuim). De asemenea, nu există nicio
informaŃie specifică referitoare la necesitatea de a merge în subteran.
Sursa noastră spune doar ceea ce stie si nimic mai mult. Este plauzibil, fiind politician, ca mesajul său să se
concentreze mai degrabă pe probleme sociopolitice decât pe cele stiinŃifice.
Pentru mai multe informaŃii despre «Planeta X» si ceea ce s-ar putea produce, vă rugăm să vizitaŃi site-ul lui
Andy Lloyd (http://www.darkstar1.co.uk/) sau site-ul lui Marshall Masters (http://yowusa.com/). Ni s-a spus de
către Henry Deacon (si acest lucru a fost raportat la scară largă si de către alŃii) că Telescopul de la Polul Sud
(http://yowusa.com/planetx/2006/planetx-2006-04a/1.shtml), a fost construit pentru a urmări ceea ce Henry
numeste „al doilea Soare“. Recomandăm cititorilor să facă propriile cercetări.
În perioada care va urma până în 2012 si după aceea vor iesi la suprafaŃă multe opinii diferite, prevestiri si
dezvăluiri din interior. Echipa de la Project Camelot munceste din greu la un documentar care va prezenta
posibilele scenarii pentru viitorul umanităŃii, atât cele pozitive, cât si cele negative. Desi în acest documentar nu
se menŃionează, noi sperăm sincer ca prin rugăciunile si intenŃiile noastre benefice să ajutăm la stoparea
evenimentelor catastrofale care se preconizează că vor avea loc.
Suntem cu toŃii co-creatorii lumii în care trăim, în fiecare moment. Vă îndemnăm pe fiecare dintre voi să
participaŃi în mod constient la co-crearea unui viitor pozitiv pentru umanitate si să colaboraŃi cu noi pentru
trezirea celor adormiŃi si pentru aducerea la lumină a adevărului, cu orice preŃ.
[Documentul original poate fi citit la: http://www.projectcamelot.org/norway.html. Sursa:
http://info.po9t.com/content/o-scrisoare-de-la-un-politician-norvegian. La adresa:
http://projectcamelot.org/leo_zagami_cellphone_short.mp3 puteŃi audia o înregistrare audio cu Leo Zagami, care
confirmă că a avut o conversaŃie recentă cu politicianul norvegian (în martie 2008). Leo Zagami a fost
francmason de grad 33 în cadrul lojei Propaganda Due, care a făcut dezvăluiri socante despre capii „IluminaŃilor“
italieni).
De când am postat scrisoarea primită de la un politician norvegian referitoare la bazele subterane si la faptul că
«elita» din acea Ńară se pregăteste pentru un viitor cataclism planetar, cutia noastră de corespondenŃă s-a umplut
cu mesaje din întreaga lume.
Am fost incapabili să răspundem la toate, dar am citit cu atenŃie tot ceea ce am primit. După o săptămână de
liniste, ne-am auzit cu sursa noastră acum câteva zile. El este bine, dar doreste să rămână discret, din motive
lesne de înŃeles. Ne-a invitat să-i trimitem orice corespondenŃă relevantă primită de noi de la alŃii si vom face
aceasta prin selecŃie. Ne-a promis, de asemenea, că va desena simbolurile extraterestrilor pe care le-a văzut si ni
le va trimite prin fax.
Pe toŃi cei care au pus întrebări de bun-simŃ despre autenticitatea lui (a politicianului norvegian) îi anunŃăm că am
făcut tot ceea ce am putut pentru a-i verifica identitatea si autenticitatea si suntem siguri că el este exact cine
spune că este.
Am luat legătura cu mulŃi prieteni si corespondenŃi din Norvegia si Suedia. Unii dintre ei ne-au oferit câteva
detalii interesante. Pentru mulŃi dintre ei aceste informaŃii nu erau noi, ci doar le confirmau informaŃiile pe care le
aveau din alte surse. Am primit confirmări precise de la doi oameni de stiinŃă si un fost colaborator al serviciilor
secrete, că aceste facilităŃi există si că atât Suedia, cât si ElveŃia au baze subterane pentru a proteja întreaga
populaŃie, dacă se va considera necesar. Unii chiar au cerut să îi punem în legătură cu politicianul care a scris acel
articol.
Unul dintre corespondenŃi a confirmat o mare parte dintre aceste detalii. Mesajul său este foarte important si am
hotărât să-l publicăm în continuare, în totalitate (omiŃând doar informaŃiile personale, pentru a-l proteja de
autorităŃi). Familia sa deŃine informaŃii asupra facilităŃilor pe care sursa noastră (politicianul norvegian) le-a
raportat.
Iată în continuare mesajul corespondentului nostru:
«Stimată echipă Project Camelot,
Tocmai am citit articolul dumneavoastră despre politicianul norvegian si informaŃiile pe care vi le-a comunicat
în scrisoarea lui către voi, cu privire la bazele subterane, evenimentele din preajma anului 2012 etc. Trebuie să
recunosc că am găsit aceste informaŃii destul de fascinante. Cunosc deja amănuntele despre depozitul de la
Svalbard, care atunci când au fost făcut publice, m-au făcut să mă gândesc că trebuie să existe un motiv special
pentru aceasta, ceva ce ei stiu că se va petrece curând.
Si eu sunt, de asemenea, norvegian, provin dintr-o familie de militari si stiu de la mama mea, care a lucrat mult
timp în armată si în alte instituŃii guvernamentale, despre aceste baze subterane. Cunosc locaŃia unei astfel de
baze, pe care am văzut-o personal. Este într-un munte mare, în orasul unde m-am născut si am locuit înainte de a
pleca din Norvegia, cu câŃiva ani în urmă. Locul se numeste Baneheia.
Mama a refuzat să-mi spună orice detaliu despre aceasta, cu excepŃia faptului că este creată pentru o situaŃie de
urgenŃă. Doar anumite persoane vor fi primite, cum ar fi ea si diferite personaje din armată precum si alte
persoane importante, politicieni, oameni de stiinŃă si alŃi civili pe care acestia îi consideră importanŃi.
Mama a fost si la altă bază, în zona numită Evje, iar această bază subterană este foarte mare, a spus ea, mult
mai mare decât cea de la Baneheia. Mi-a mai spus că stie de existenŃa unei baze si în zona Stavanger.
Mi-a dat, de asemenea, si o fotografie cu o bază aflată în Sorreisa si mi-a spus că aceasta este o altă bază
subterană, dar nu este sigură de dimensiunea ei. Am atasat poza aici. În această foto se vede partea de la
suprafaŃă a bazei, iar sferele sunt probabil niste radare puternice, care monitorizează o zonă imensă.
Ea mi-a spus si alte lucruri interesante, cum ar fi că marile corporaŃii ale lumii din domeniul electronicii sunt,
toate, conduse în realitate de o mână de oameni, dar acestia creează diferite mărci, nume si ambalaje ale
acelorasi produse care sunt deŃinute de către cei din „elita“ societăŃii noastre, care conduc aceste corporaŃii în
totalitate.
În ceea ce priveste baza de la Baneheia, mama mi-a spus că restului familiei noastre NU i se va permite să intre
acolo, în caz de urgenŃă. A mai spus că nu poate să-mi spună mai multe despre ceea ce se află în interior sau
cum arată aceasta, fiindcă a jurat în faŃa oficialităŃilor să nu spună mai mult, si ea este o femeie care se Ńine de
cuvânt.
Cu o altă ocazie am reusit să port o discuŃie scurtă cu un alt angajat din armată, care a fost si el acolo. Acesta
mi-a dat ceva mai multe detalii. El mi-a spus că baza este uriasă si că are multe camere, cu diferite destinaŃii,
dar nu i-a fost permis să intre în acele camere, fiind condus într-o cameră specială unde a lucrat cu computere
conectate la sistemele militare. Dar el a spus că, din câte a văzut, acea locaŃie ar putea să găzduiască câteva mii
de oameni si că era extrem de mare si echipată cu tehnologie de vârf.
De asemenea, s-a aflat că din sapte oameni care au lucrat împreună la unele proiecte în această locaŃie, patru
au murit de cancer. Această informaŃie a fost publicată în Fedrelandsvennen, un ziar norvegian din orasul
Kristiansand, în 2001. Din păcate, acest articol nu mai este disponibil pe internet.
Unul dintre prietenii mei, care a lucrat pentru NSA (Inspectoratul norvegian pentru controlul si supervizarea
transportului feroviar) mai mulŃi ani, mi-a furnizat, de asemenea, informaŃii uluitoare referitoare la bazele
subterane si la alte activităŃi ale guvernelor.
El mi-a confirmat faptul că există o mulŃime de baze subterane si că în unele dintre acestea au loc tot felul de
experimente si cercetări ciudate legate de: călătorii în timp, călătorii în alte dimensiuni, tehnologie extraterestră
etc. si că el însusi a participat la procesul de re-creare a unei nave spaŃiale pentru care s-a folosit simularea pe
calculator si mi-a arătat scheme complexe (generate pe calculator) precum si ilustraŃii cu această navă.
El mi-a spus că oamenii «elitei» sunt în contact permanent cu planeta Marte si că dispun chiar de anumite porŃi
stelare (stargates) de acces la planeta Marte prin care pot călători până acolo în câteva secunde, în loc să
folosească nave spaŃiale. El a susŃinut că se lucrează la «terra-formarea» lui Marte, aceasta însemnând a face
posibilă viaŃa pe Marte pentru oameni. În acest moment, Marte este o planetă mai mult sau mai puŃin moartă la
suprafaŃă, desi pare să existe ceva viaŃă în subteran. Prietenul meu a dispărut subit si în ultimii ani nu am mai
putut să iau legătura cu el.
Pot să menŃionez totusi că el a fost adoptat de mic si, conform propriilor sale relatări, a fost crescut si pregătit
ca să lucreze pentru guvern încă de la o vârstă fragedă, din cauza inteligenŃei sale si a altor «abilităŃi» pe care
le avea.
El era într-adevăr un individ extrem de inteligent, personal pot spune chiar genial, si lucra la materiale
matematice si stiinŃifice extrem de complexe, pe care mi le-a arătat si despre care am discutat în mai multe
ocazii.
În primul rând am să vă prezint niste hărŃi si fotografii ale zonei în care se află această bază subterană despre
care am menŃionat anterior (de la Baneheia).
În fotografia de mai sus apare zona Gimlemoen care a aparŃinut armatei, accesul persoanelor neautorizate fiind
interzis în acea perioadă. Am fost acolo de mai multe ori, când mama încă lucra pentru ei. Recent au închis în
mod oficial toate operaŃiunile militare în zona Gimlemoen si au transformat-o în campus universitar.
Cu toate acestea, unele dintre vechile buncăre si sisteme subterane au rămas în continuare acolo. Personal am
vizitat câteva dintre acestea, care erau amplasate la o adâncime foarte mare. La un moment dat, am ajuns într-o
cameră mare, cu o usă imensă de fier, care avea pe ea o roată metalică si mai multe încuietori. Nu am putut să
deschid această usă si nici nu stiu ce se afla în spatele ei.
Structura dreptunghiulară încadrată de cerc este intrarea care duce în munte. Structura albă din dreapta
reprezintă alte clădiri care probabil deservesc baza, deoarece au o mulŃime de antene si alte dispozitive ciudate
pe acoperis.
După cum vedeŃi, este un munte urias, cu lacuri deasupra, astfel încât adâncimea la care se află baza în
interiorul muntelui poate fi doar speculată.
De asemenea, observaŃi că munŃii Gimlemoen si Baneheia sunt foarte apropiaŃi, fiind despărŃiŃi doar de apa
râului. Dacă există vreo conexiune între bazele din Gimlemoen si Baneheia, pe sub râu, nu am nicio idee, dar,
asa cum am menŃionat mai sus, am găsit un buncăr care merge mult în subteran, ducând la acea cameră cu usa
metalică uriasă imposibil de deschis. Aceasta a fost în Gimlemoen, iar în cameră se afla apă de jumătate de
metru.
Am descoperit ceva care seamănă cu niste găuri de ventilare, în mijlocul pădurii, în partea superioară a acestui
munte, care bănuiesc că asigură pătrunderea aerului în bază. Aerisirile sunt plasate în zone inaccesibile si
departe de orice drum.
Am observat de mai multe ori personal militar înarmat în faŃa intrării bazei menŃionate. Aceasta este un lucru
ciudat, deoarece Norvegia nu este o Ńară în care poliŃistii sau militarii să aibă arme asupra lor. De fapt, nu au
voie să poarte arme, cu excepŃia cazurilor de forŃă majoră. Este de fapt singura dată când am văzut armata
purtând arme în public în timpul cât am trăit în Norvegia. Lucrurile ar trebui să fie destul de sigure aici, vreau
să spun că Norvegia nu este ca Irakul si nu are nevoie de astfel de baze subterane si de control militar, în afară
de cazul în care guvernanŃii stiu cu siguranŃă că ceva cataclismic urmează să se petreacă, iar noi ceilalŃi nu stim
nimic.»“
Sursa: http//info.po9t.com/content/baze-subterane-norvegia-actualizare. Articolul original poate fi citit la:
http://www.projectcamelot.org/norway_update.html.
Chiar dacă la o primă vedere par a fi ceva de domeniul SF, tunelurile si bazele subterane sunt cât se poate de
reale pentru cei avizaŃi care le-au studiat. Universul subteranelor, al tunelurilor, al bazelor secrete si al cavernelor
este compus din grote, beciuri, misterioase orase subpământene si, mai ales, din tuneluri si din gigantice baze
militare clandestine a căror funcŃionare este învăluită pentru omul de rând într-o aură de mister.
Despre aceste baze militare clandestine, desi sunt secrete, există unele documente. Aceste baze constituie doar
vârful vizibil al aisbergului. Ele reprezintă partea cea mai concretă si cea mai palpabilă din această problematică,
în timp ce orasele subterane si celelalte aspecte par să Ńină de domeniul mitului, fiind documentate numai de
mărturii care au uneori un aspect fantasmagoric. Vom urmări să discernem între mituri si realitate, îmbinând
intuiŃia cu raŃiunea, întrucât în cazul martorilor care s-au aventurat în interiorul acestor tărâmuri subterane,
experienŃele si relatările lor nu au nimic fictiv. Adesea, realitatea depăseste cu mult imaginaŃia!
Inginerul constructor Phil Schneider afirmă:
„Există multe zvonuri că pe teritoriul SUA s-ar afla numeroase tuneluri militare secrete. Dacă zvonurile sunt
adevărate, atunci aceste tuneluri au fost excavate cu masini precum cele din imaginile de mai jos (sursă: U. S.
Department of Energy).
Majoritatea săpăturilor sunt făcute sub directa supervizare a armatei, toate informaŃiile fiind strict secrete. Fosti
angajaŃi ai acestor complexe au evitat ani de-a rândul să povestească despre aceste construcŃii subterane
masive, aflate în locaŃii cum ar fi: Zona 51 (situată la 90 km de Las Vegas, Nevada), Northrop facility din
Antelope Valley, California (se zvoneste că ar fi 42 de niveluri), precum si complexul din Lockheed, aproape de
Edwards, California.
«Bugetul negru» înghite în prezent minim 1,25 miliarde de $ pe an. Cel puŃin această sumă este folosită pentru
asa-zisele «programe negre», cum ar fi acelea de construire de baze subterane militare. În prezent există 129 de
baze militare subterane pe teritoriul SUA. Acestea au fost construite zi si noapte, fără întrerupere, încă de la
începutul anului 1940. Unele au fost construite chiar mai devreme. Aceste baze sunt, practic, niste orase
subterane mari, între care circulă trenuri de mare viteză. Ele funcŃionează pe principiul levitaŃiei magnetice,
care dezvoltă viteze de până la 2 Mach. Mai multe cărŃi au fost scrise despre această activitate…
În medie, adâncimea unei astfel de baze este de peste 1,6 km, acestea fiind practic adevărate orase subterane.
Toate ocupă un spaŃiu între 4,3 si 6,8 km3. Utilajele pentru forat sunt cu laser, ele pot face un tunel de peste 11 km
într-o singură zi. Am fost implicat în construirea unei anexe la baza subterană militară de la Dulce, care este
probabil cea mai adâncă bază. Se extinde subteran pe mai multe niveluri si are peste 4 km adâncime. Am ajutat
la construirea a cel puŃin 13 baze militare subterane în SUA.“
Dr. Bill Deagle, decembrie 2006, conferinŃa de la Granada Forum:
„... ei folosesc masini de făcut tuneluri încă din anii '90, care pot fora printr-un teren cu rocă dură, câŃiva zeci
de km pe zi, care pot sfărâma rocile cu o energie laser mare, al cărei impact pulverizează roca în nanoparticule,
astfel încât nu rămâne moloz în urmă. Astfel, se formează un învelis exterior precum cel vulcanic, iar spaŃiul din
interior este folosit de trenurile superrapide, care călătoresc cu viteze de până la 2 Mach, între aceste orase
subterane foarte bine organizate.
Există 132 de baze în SUA, la o medie de 8,6 - 11,6 km3 în volum si o adâncime de 2,4 - 7,2 km. Acestea sunt
construite la depărtare de zonele geotectonice, dar tocmai din cauza lor vor apărea o mulŃime de alte zone
geotectonice.
De ce se grăbesc ei să facă acest lucru? Pentru că stiu că va veni o catastrofă. Si de unde provin toŃi acesti bani?
Nu provin de la „Bugetul negru“ propriu. Provin din vânzarea ilegală a drogurilor. În SUA există, în urma unor
estimări ale conservatorilor, un sfert de miliard până la o jumătate de miliard de dolari proveniŃi din vânzarea
de droguri pe teritoriul SUA, bani care merg direct în aceste bugete subterane, din care 90-95% merg către
DUMB (Deep Underground Millitary Bases – Baze militare subterane la mare adâncime).“
Următoarele pasaje au fost extrase din cartea „Underground Bases and Tunnels“ de Richard Sauder, Ph.
D.:
„Utilajul pentru forări la adâncime numit Nuclear Subterrene a fost proiectat la Los Alamos National
Laboratory, din New Mexico. Un număr de brevete si câteva documente tehnice federale au fost depuse pe
aceasta temă de către oamenii de stiinŃă la Los Alamos, dar apoi toate acestea au dispărut fără urmă. Acest
utilaj bazat pe energie nucleară înaintează topind solul si roca din calea lui, vitrificând solul si lăsând în urmă
un tunel solid, neted, ca de sticlă.
Căldura este furnizată de un reactor nuclear compact, care recirculă un fluid, format din litiu lichid, de la miezul
reactorului până la suprafaŃa de contact, unde acesta topeste roca. În procesul de topire a rocii, litiul îsi pierde
o parte din căldură. Apoi, acesta este trimis înapoi, de-a lungul exteriorului masinii, pentru a ajuta la răcirea
rocii vitrificate, în timp ce masina înaintează. Litiul răcit este introdus înapoi în reactor si ciclul se repetă. În
acest mod, Nuclear Subterrene pătrunde prin rocă, la o temperatură de 2.000 grade Fahrenheit (1.100 Celsius),
croindu-si drum în adâncime.
Primul brevet pentru utilaje de tip Nuclear subterrenes a fost patentat de către Comisia pentru Energie Atomică
din SUA în 1972. Ulterior, în mod foarte semnificativ, Comisia pentru Energie Atomică din SUA si AdministraŃa
pentru Cercetarea si Dezvoltarea Energetică din Statele Unite au interzis aceste brevete.
Nuclear Subterrene are un avantaj considerabil faŃă de TMS-urile mecanice, deoarece ele nu lasă în urmă niciun
fel de moloz, care ar fi trebuit eliminat cu cărucioare, trenuri, camioane etc. Acest lucru simplifică foarte mult
construcŃia de tuneluri. Dacă există Nuclear Subterrene acum, atunci prezenŃa lor, cât si tunelurile pe care le
fac, ar fi foarte greu de observat, din simplul motiv că nu ar exista urme sau resturi, asa cum se petrece cu
dispozitivele convenŃionale pentru construcŃia de tuneluri.
În 1972, brevetul dispozitivului afirma limpede acest lucru. Rezumatul explicativ consemna:
«... resturile pot fi eliminate sub formă de rocă topită, atât pentru consolidarea tunelului, cât si prin împrăstiere
în fisurile apărute în rocile din jur. Burghiul de topire al rocilor are o formă care, datorită presiunii de propulsie
suficient de mari, poate să producă crăpături în rocile situate radial faŃă de burghiu, datorită presiunii
hidrostatice ce se formează în rocile topite înaintea burghiului. Toată topitura nefolosită la consolidarea
tunelului este forŃată să pătrundă în crăpături, unde aceasta rămâne cristalizată.»
«…O astfel de consolidare (vitroasă) elimină, în majoritatea cazurilor, costisitoarea si dificila problemă a
eliminării resturilor si, în acelasi timp, are avantajul producerii unei carcase protectoare pentru tunel.» (U. S.
Patent No. 3.693.731 din data de 26 septembrie, 1972)
Astfel, avem o masină de realizat tuneluri care nu lasă resturi si produce o căptuseală protectoare vitroasă care
îmbracă tunelul în urma sa.
Trei ani mai târziu a fost depus un alt brevet, pentru o masină de săpat tuneluri mari în rocă moale sau umedă,
argiloasă sau în sol cu bolovani, care separă simultan miezul tunelului de topitura termică, formând o
căptuseală de sprijin prin separarea materiei topite de pereŃii escavaŃi si detasând materia din faŃa tunelului cu
ajutorul unui mecanism în care căldura necesară topirii si materialele pentru căptuseală sunt prelucrate de un
reactor nuclear compact. Practic, după solidificare apare un zid vitros care căptuseste în mod uniform tunelul.
Acest brevet din 1975 specifică în continuare că echipamentul este destinat escavării de tuneluri de 12 metri în
diametru sau chiar mai mult. Resturile din săpătură, pe care utilajul de escavare le preia în timp ce înaintează,
ajung să formeze partea interioară a peretelui tunelului. Deci, într-un limbaj mai simplu, acest echipament va
croi un tunel având o suprafaŃă perfect cilindrică. Din resturile topite de rocă si sol, utilajul de escavat tuneluri
va realiza o căptuseală solidă, vitroasă. În acelasi timp, acest echipament de făcut tuneluri va măcina o parte din
roca si solul desprinse din scobitura topită si o va transporta în partea din spate a utilajului, pentru eliminare cu
ajutorul cărucioarelor, amestecătoarelor de moloz etc.
Un al treilea brevet a fost trimis către AdministraŃia pentru Cercetarea si Dezvoltarea Energetică din Statele
Unite (United States Energy Research and Development Administration) cu doar 21 de zile după cel precedent,
în 27 mai 1975, pentru un utilaj asemănător cu cel patentat la 6 mai 1975.
Poate că unii dintre cititori au auzit acelasi zvon pe care l-am auzit si eu, care circulă ca un vârtej în literatura
OZN si în cea neoficială: povesti despre tuneluri secrete sau tuneluri vitroase escavate cu ajutorul unor utilaje
cu laser. Nu stiu dacă aceste lucruri sunt adevărate. Dacă sunt, atunci poate că acele tuneluri vitroase sunt
făcute de către acele Nuclear Subterrene, descrise în aceste brevete. Un cititor atent va observa că toate aceste
brevete au fost obŃinute de către agenŃii ale guvernului SUA. În plus, toŃi, mai puŃin unul dintre inventatori sunt
din Los Alamos, New Mexico. Desigur, însusi Laboratorul Los Alamos este subiectul unor zvonuri despre
existenŃa încăperilor si a tunelurilor subterane, despre micii cenusii si multe alte fenomene sub acoperire ce se
desfăsoară acolo.“
Sursa: http://www.info.po9t.com/
Baze subterane clandestine si o mulŃime de răpiri extraterestre
Lumea bazelor subterane secrete (a căror existenŃă nu este recunoscută de guvern, asa cum a fost cazul, până nu
de mult, cu Zona 51 – Area 51) Ńine de domeniul militar, la care accesul este strict reglementat si despre care nu
avem decât informaŃii fragmentare.
Secretul militar si teroarea prin care aceste secrete sunt menŃinute fac ca sursele să fie de cele mai multe ori
anonime si din această cauză datele care ajung la public par a fi mai degrabă povesti decât mărturii reale, iar
conŃinutul relatărilor este adesea neobisnuit. Cercetători seriosi precum Richard Sauder au urmărit cu un anumit
succes să scoată în evidenŃă unele date concrete, care nu pot fi trecute cu vederea, ca, de exemplu, listele cu
anumite baze militare secrete, istoricul tehnologiilor folosite pentru construirea bazelor sau raŃiunile oficiale care
i-au determinat pe capii militari să lanseze asemenea programe aparent utopice. Atunci când căutăm să aflăm
ceea ce se petrece cu adevărat în interiorul bazelor, discursul pasionaŃilor de această temă are însă, aproape
întotdeauna, conotaŃii fantastice, trimiŃând în mod direct la ufologie si la răpirile extraterestre.
Medicul Helmut Lammer, autor al unor cercetări în domeniul foarte specific al răpirilor realizate de militari în
colaborare cu asa-zisi extraterestri, subliniază în mod clar în cartea sa „Milabs: Controlul militar asupra minŃii si
răpirile extraterestre“ legătura dintre aceste două subiecte: „este foarte interesant de constatat că aproape toate
persoanele care au fost victime ale răpirilor „Milabs“ (răpiri înscenate realizate de militari în colaborare cu
asa-zisi extraterestri) relatează că au fost transportate înăuntrul unor baze subterane secrete. Cercetările făcute
de dr. Richard Sauder au arătat că aproape fiecare agenŃie federală si fiecare instituŃie militară din Statele
Unite are propriile sale baze subterane în toate Ńările. Unele dintre acestea sunt într-atât de secrete, încât nu se
află de existenŃa lor decât prin zvonuri. Alte Ńări au construit în timpul războiului rece complexe subterane
enorme. O vilă de la Ńară din Essex, în Anglia, servea drept bază militară pentru guvernul britanic si pentru
comandamentul militar în cazul unui atac nuclear. Iar în spatele faŃadei blindate anti-explozie care proteja vila
se găsea intrarea într-un imens si neobisnuit labirint format din diverse amplasamente care fuseseră săpate
foarte adânc sub versantul unei coline, protejat de ziduri de beton groase de treizeci de picioare. Complexul
fusese construit în cel mai mare secret de către contractanŃi care nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce
construiau sau despre scopul în care avea să fie folosită baza. Mai mult de 600 de persoane-cheie, inclusiv
primul ministru, aveau dreptul de a locui acolo [...]. Trecând în revistă studiul realizat de dr. Thomas Bullard
privind asa-zisele răpiri extraterestre, am descoperit că relatările aparent suprarealiste ale unor sejururi în
astfel de stranii complexe subterane reprezintă un element recurent în respectivele evenimente.“
Dr. Bullard a stabilit un scenariu foarte specific si care este aproape identic în cazul tuturor mărturiilor, ceea ce
este semnificativ si poate indica, din păcate, si înscenarea răpirilor sau fabricarea într-un scop subversiv a
acestora:
– faza pregătitoare: entităŃile extraterestre plasează persoana răpită într-un mediu protejat, în vederea realizării
călătoriei;
– călătoria: se efectuează un tranzit cât se poate de concret către „lumea de dincolo“;
– subteranele: victima răpirii este dusă în subteran;
– peisaj: victima răpirii vede lumea extraterestră din afară;
– muzeu: victima răpirii efectuează un fel de excursie în aceste universuri, excursie care include „vizitarea“ unui
fel de muzeu sau de grădină zoologică. Pentru a ne face o idee mai clară despre lumea descrisă de aceste victime,
iată relatarea făcută de victima unei asa-zise răpiri, relatare scoasă în evidenŃă în cadrul cercetărilor realizate de
dr. Lammer. Este vorba despre răpirea lui Evelyn, o femeie de naŃionalitate americană: „Îmi amintesc că am fost
răpită si dusă pe un splendid vas auriu care a fost amplasat în interiorul versantului unui munte, într-o enormă
cavernă subterană. Spre marea mea surprindere, în acea sală imensă, erau reunite fiinŃe umane în uniformă
militară, fiecare purtând pe spate o mitralieră. Apoi am mers în sir indian, împreună cu alte persoane, către un
fel de «usă energetică», de care am trecut si care mi s-a părut că ne-a afectat compoziŃia atomică. Mi-am spus în
minte: «iată că militarii dispun de o tehnologie extraterestră».“
Lammer si-a continuat studiul remarcând un alt fapt care i s-a părut cam ciudat: „este important de remarcat că
anumite persoane care au trecut prin experienŃa răpirii au ulterior flash-back-uri constiente în care văd
extraterestri si personal militar uman laolaltă. În schimb, în cursul regresiilor hipnotice, nu îsi mai amintesc
decât de personalul militar“.
Tocmai pentru că tematica bazelor subterane este un fel de leit-motiv într-o bună parte din relatări, conŃinutul
descrierilor trebuie considerat cu o mare atenŃie. În cea mai mare parte a cazurilor, în conformitate chiar cu
mărturiile specialistilor în „răpiri extraterestre“, dar si cu cele ale victimelor, acestea din urmă afirmă că au fost
supuse injectării cu droguri sau că au fost victimele unor tehnologii capabile să modifice percepŃia si emoŃiile.
După mărturia lui Steven M. Greer, aceste cazuri sunt înscenări foarte bine puse la punct de către echipe speciale
din serviciile de securitate subordonate grupării malefice a asa-zisilor IluminaŃi, care urmăresc crearea unui
curent de opinie negativ faŃă de civilizaŃiile extraterestre benefice care urmăresc să ajute umanitatea.
Mărturia lui Milton William Cooper
Răposatul Milton William Cooper, fost ofiŃer de informaŃii, este unul dintre primii martori militari care au făcut
publică existenŃa unui program de subjugare a umanităŃii în cadrul unui complot orchestrat la nivel înalt.
Chiar dacă scrierile sale au stârnit râsul (naiv sau răuvoitor) a numerosi jurnalisti, nu este mai puŃin adevărat
faptul că unele documente si descrierea pe care o face modului de funcŃionare a anumitor instituŃii si grupuri
militare clandestine sunt cât se poate de detaliate si de pertinente. Toate documentele strânse de Cooper pot fi
consultate în cartea sa testament, „Behold a Pale Horse“.
În ceea ce priveste bazele subterane, Cooper afirmă că a avut posibilitatea de a consulta anumite documente
referitoare la baza de la Dulce, documente care i-au fost puse la dispoziŃie de un agent CIA care lucra acolo:
„dosarul cuprinde 25 de fotografii alb-negru, un film fără text si o serie de documente privind datele tehnice
relative la bazele care sunt în proprietatea guvernului american. Această bază este în continuare operaŃională.
Se crede că mai există încă patru astfel de baze în SUA, iar una dintre acestea este la câŃiva kilometri spre sudest
de Groom Lake, în Nevada... Anumite documente pretind să dezvăluie obiectivele extraterestrilor si felul în
care folosesc animalele sau oamenii pe care îi răpesc.“
Cooper susŃinea existenŃa unei multitudini de baze si de reŃele de coridoare subterane deja existente, la care se
adaugă multe altele, a căror construire progresează cu fiecare zi. Scrieri precum „Călătorie spre centrul
Pământului“ si legende precum cele ale kobolzilor, păzitori ai metalelor preŃioase, oricât de fictive ar putea să
pară, nu sunt totusi complet lipsite de un sâmbure de adevăr, căci este cât se poate de adevărat că orase întregi au
fost construite sub pământ acum foarte mult timp. Cooper susŃine aici teza conform căreia umanitatea a fost
creată, în diverse scopuri, de către rase extraterestre aflate uneori în conflict unele cu altele si care îsi continuă
cercetările si astăzi. El mai spune că unele dintre aceste rase ar trăi în continuare în orase si în baze care sunt
uneori interconectate cu bazele militare umane.
Bazele subterane ultrasecrete despre care a făcut unele dezvăluiri Branton
Un ultim exemplu de autor care a scris în detaliu despre bazele subterane si despre tematica complotului
extraterestru este Branton, alias Bruce Alan Walton, care se prezintă ca fiind o victimă a răpirilor si a
manipulărilor realizate de un grup militar clandestin si de către extraterestri. El a scris numeroase lucrări si o
întreagă literatură virtuală (Dosarele Branton, Documentele de la Dulce, etc.), precum „Cartea despre Dulce“
(„The Dulce Book“) care nu se referă decât la baza subterană din New Mexico
(http//www.title14.com/ufo/dulce/). ExplicaŃiile date de el sunt foarte detaliate, conforme cu relatările altor
martori, însă, încă o dată, niciun document concret nu este adus în sprijinul acestor afirmaŃii. Pentru ca cititorul să
îsi poată face o idee mai clară despre informaŃiile culese de Branton, iată câteva extrase dintr-unul din interviurile
pe care le-a dat: „Am auzit că s-a început construirea bazei de la Dulce între 1937 si 1938. De-a lungul anilor,
baza a fost extinsă de către corpul de ingineri de geniu al armatei terestre, ultimele lucrări fiind realizate între
1965 si 1966, cu scopul de a se realiza legătura între bază si un sit subteran mai vechi, situat la Page, în Arizona
(la mai multe sute de kilometri). Cele patru colŃuri ale bazei se numesc PERICA. Marea majoritate a triburilor
indiene care trăiesc în zonă stiu de existenŃa acestei baze, putând chiar să descrie în detaliu formele de viaŃă
străină provenind din subteran si care locuiesc în regiune. Referirile cu privire la Dulce privesc în special
nivelurile superioare ale bazei si nu pe cele inferioare, care sunt mult mai numeroase si care sunt compuse din
grote de mari dimensiuni si din caverne naturale, dar si dintr-un vechi sistem de tuneluri. Acest sistem este
luminat cu pentoxid de fosfor, o substanŃă pe care micii cenusii o evită si a cărei origine nu este cunoscută. De
fapt, anumite surse ne-au informat că unele dintre părŃile instalaŃiilor care compun NORAD (sistemul de
apărare al Americii de Nord), din Colorado, au fost construite pe amplasamentele sistemului de caverne
preexistent, ceea ce confirmă faptul că Ray Palmer si Richard Shaver aveau dreptate când afirmau că, începând
de la mijlocul anilor ’40, guvernul a făcut cercetări pentru a găsi vechile reŃele de tuneluri, cu scopul de a le
transforma si folosi în scopurile sale.
După anumiŃi muncitori pensionaŃi care au participat la aceste lucrări, în anii ’60, pentru săpăturile realizate în
anumite părŃi ale sistemului s-a folosit explozibil nuclear. Există si secŃiuni compuse din tuneluri speciale pentru
circulaŃia navetelor si pentru sistemul de transport. Aceste secŃiuni au fost realizate de către specialisti
dispunând de o tehnologie extrem de avansată cu ajutorul căreia se pot construi tuneluri ale căror pereŃi sunt
foarte netezi. Acesti pereŃi seamănă cu sticla fumurie sau sunt de culoare neagră... Odată cu planurile de la
Rand Corporation, aceste tuneluri au fost continuu extinse. Grotele si cavernele de la Dulce rivalizează cu cele
de la Carlsbad, care sunt celebre prin aceea că sunt considerate de către specialistii speologi a fi printre cele
mai mari din lume...
Conform anumitor surse, se pare că baza de la Dulce este înconjurată din toate părŃile de baze extraterestre. Se
pare că Mount Archuleta, care aparent este nucleul central al întregului sistem subteran, nu este de fapt decât o
secŃiune din complexul care, după unii autori, este de talia Manhattan-ului! Una dintre sursele mele mi-a spus că
există spaŃii subterane care se află la mai multe sute de picioare sub orasul Dulce si care fac parte din primul
etaj al complexului!...
În ciuda nivelului ridicat de securizare si de acreditare pe care îl atinsese în cadrul acestor proiecte secrete,
Thomas Castello, una dintre surse, nu cunostea decât o parte din mega-complexul care se situează sub această
zonă. Oricare ar fi activităŃile din această zonă, se pare că Dulce se află într-o zonă de intersecŃie de importanŃă
majoră, în care totodată se desfăsoară activităŃi însemnate ale extraterestrilor. Această zonă se întinde până la
baza de la Los Alamos.
Unii spun că această regiune cuprinsă între Dulce si zona muntoasă de la Los Alamos si Santa Fe National
Forest pare să fie un adevărat cuib al forŃelor reptiliene si al micilor cenusii în America de Nord, cu toate că mai
există numeroase alte baze de-a lungul reŃelei de subterane care se întinde pe distanŃa dintre Dulce si Zona 51
din Nevada...
În ceea ce priveste reŃeaua subterană de tuneluri pentru navete, aceasta funcŃionează peste tot în lume ca o reŃea
imensă de autostrăzi subterane. Aceste autostrăzi subterane dispun de electricitate si de motoare electrice pentru
transport, care este realizat cu ajutorul unui fel de camioane si de navete electrice. Dar mai există si un alt fel de
transport, mai rapid, pentru aprovizionare si pentru pasageri. Această reŃea mondială se numeste «Sub-Global
System».
Există zone de control la intrarea în fiecare stat. Această reŃea este compusă din tuneluri prin care circulă
navete care pot atinge viteze incredibile si care folosesc un sistem de propulsie bazat pe levitaŃie magnetică
(mag-lev).
În Statele Unite, fiecare stat în parte are propria sa intrare în acest sistem. Există, de asemenea, si sisteme de
acces mai complexe pentru intrarea în bazele militare. În cea mai mare parte, intrările în acest sistem sunt
camuflate prin activităŃile industriei miniere si ale carierelor. La Wyoming, de exemplu, aproape de Brooks
Lake, există un drum care duce direct la un sistem subteran. Acest drum nu mai este funcŃional, dar poate fi
oricând repus în folosinŃă prin mobilizarea unui buget minim.“
În restul acestei expuneri destul de lungi, Branton descrie si alte instalaŃii subterane din SUA si din lume, cu un
lux impresionant de amănunte, care îl lasă pe cititor într-o stare de perplexitate si de uimire. Pentru cei care
doresc să afle mai multe, discuŃia în limba engleză poate fi descărcată de la site-ul:
http//www.crowdedskies.com/dulce_papers4.htm

Friday, January 15, 2010

cele 11 alimente sanatoae pe care nu le consumam

CELE 11 ALIMENTE SANATOASE PE CARE NU LE CONSUMAM

Nutritionistul american Jonny Bowden a realizat o lista cu cele mai sanatoase alimente pe care oamenii ar trebui sa le consume zilnic, dar nu a o fac din diferite motive. Unul dintre acestea ar fi faptul ca anumite produse, unele cu denumiri exotice, nu sunt comercializate in magazine.
Reporterul ziarului "The New York Times" l-a rugat pe Jonny Bowden - autorul celebrei carti "Cele mai sanatoase 150 de alimente de pe glob" - sa prezinte o lista actualizata a mancarurilor favorite care sunt usor de
gasit in supermarketuri. Iata lista doctorului Jonny Bowden si cateva informatii despre compozitia si proprietatile acestor alimente:

1) SFECLA ROSIE- este o leguma foarte bogata in acid folic si pigmenti rosii naturali, cunoscuti ca adversari redutabili in lupta cu cancerul. De
regula, se consuma in stare cruda (salate) sau fiarta (in amestec cu
hreanul). Originara din zona mediteraneana, sfecla rosie ("Beta vulgaris"), are un nivel caloric de 40 kcal/100g. Este usor digerabila si are un continut bogat în vitaminele A, B, C şi PP, potasiu, fier, calciu, proteine, hidraţi de carbon, zaharuri, glutamina. Este deosebit de eficienta in viroze, hipertensiune, anemii, imunitate scazuta, nevroze,
demineralizare, tuberculoza, cancer. Regland si functiile hepatice. Este
contraindicata în diabet, din cauza nivelului ridicat de zaharuri si
glutamina.
Frunzele de sfecla rosie sunt si ele deosebit de bogate în vitamine, fiind o
sursa sigura de calciu si fier natural. De retinut că, prin conservare în
otet de mere, sfecla rosie se imbogateste în vitamine prin procesul de fermentatie (vitaminele B6, B12).

2) VARZA- este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor. Este o leguma foarte
putin calorica, ea avand in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile.
In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel
ridicat.
Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Este de asemenea foarte bogata in vitamina
E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma.
Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa. Un
consum regulat de varza are efect benefic in preventia cancerului de colon in special, a celui de stomac, dar si de plamini, esofag si rect..
Varza are proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor, poseda o actiune antiseptica pulmonara importanta si proprietati
expectorante, are actiune anticancerigena, antidepresiva si este
recomandata in regimul pentru diabetici.


3) SFECLA ELVETIANA - o leguma cu frunze verzi care protejeaza vederea, care contine vitamina K1.

4) SCORTISOARA- ajuta la mentinerea unui nivel sanatos al glicemiei si colesterolului.

5) SUCUL DE RODII- este o bautura populara in special in Orientul Mijlociu, care scade tensiunea arteriala si contine foarte multi antioxidanti.

6) PRUNE USCATE- sunt pline de antioxidanti, extrem de bogate în glucide (fructoza si levuloza), hidrati de carbon, acizi organici,
vitaminele A si B, potasiu, calciu, fosfor, magneziu sau fier.
Ele fortifica sistemul nervos, combat starile de oboseala, stimuleaza tranzitul intestinal, normalizeaza volumul ficatului (reduc hepatomegalia) ; iata de ce, pruna este un aliment recomandat astenicilor, sportivilor, copiilor, persoanelor constipate, hepaticilor. In plus, puterea depurativa
si diuretica a prunei o face utila persoanelor suferinde de reumatism,
arterioscleroza si celor cu intoxicatii alimentare acute.

7) SEMINTE DE DOVLEAC- au un nivel ridicat al continutului de magneziu, zinc si alte minerale. Sunt considerate de mare ajutor în eliminarea
viermilor intestinali si in stimularea activitatii rinichilor.
Bolile de inima asociate unor valori crescute ale colesterolului, bolile
glandulare si nervoase pot fi ameliorate cu ajutorul unei cure de seminte de dovleac.

8) SARDINE- dr. Bowden le numeste "alimentul sanatos dintr-o onserva", pentru ca au un continut foarte ridicat de acizi grasi omega 3 si calciu, precum si fier, magneziu, fosfor, zinc, mangan si cupru - si, nu in ultimul rand, toata gama de vitamine B, precum si vitamina D. Boli precum psoriazisul, poliartrita sau astmul bronsic raspund pozitiv la acest
aliment. Studii ample au demonstrat ca un consum regulat de peste - de trei ori pe saptamana - previne si incetineste depunerea de grasimi pe peretii vaselor de sange, protejeaza organismul impotriva aparitiei
bolilor cardiovasculare, cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, hipertensiunea arteriala sau tulburarile de ritm cardiac.

9) TURMERICUL - sau "Curcuma longa", este o planta ierboasa, de origine
asiatica. Radacinile din curcuma au un gust aromat, iute, fiind folosita ca
si condiment in bucataria indiana .
Radacinile de turmeric contin ulei volatil, zinziberen si un colorant
galben denumit curcumina. Turmericul este o planta cu proprietati anti-inflamatorii si anti-cancerigene. De asemenea, stimuleaza puternic
secretia de bila, avand actiune colagoga si coleretica intensa.. Se
consuma in combinatie cu oua fierte in salate.

10) AFINE CONGELATE- Chiar daca procesul de inghetare, ca si cel de fierbere, poate degrada nutrientii, aceste fructe se consuma de regula in combinatie cu iaurtul.
Specialistii sustin ca afinele imbogatesc performantele intelectuale, in special procesul de memorizare.

11) DOVLEAC CONSERVAT- este o leguma saraca in calorii, dar plina de fibre si vitamina A, care regleaza sistemul imunitar. Se consuma cu putin unt, scortisoara sau mieji de nuca.
Jonny Bowden sustine ca are mereu in bucatarie macar doua dintre acele
alimente: seminte de dovleac, pe care le prajeste si le pune in salate, dar si afine congelate, pe care le consuma in amestec cu iaurt, lapte si alte cereale mai ales la micul dejun.